Istoricul instituției

 

Colegiul de Muzică din Chișinău a fost înființat în baza Hotărârii Sovietului Comisarilor Poporului din URSS nr.1413 din 22 martie 1945. Instituția și-a început activitatea în luna iulie 1946, fiind subordonată Direcției Artelor din RSS Moldovenească. Clădirea în care s-a stabilit Colegiul era amplasată pe strada Inzov (astăzi str. Serghei Lazo), nr. 24. Primul director a fost profesorul și violistul Stepan Cavun.

În anul școlar 1946-1947 în cadrul instituției activau secțiile Orchestrală aerofonă, Orchestrală coarde, Pian, Instrumente populare, Dirijat coral și Canto. În 1948 a fost deschisă și secția Teoria muzicii și compoziție. Pe lângă secțiile muzicale activa și secția de obiecte generale corespunzătoare școlii medii. În primul an școlar instituția a fost frecventată de 72 de elevi veniți la studii din întreaga republică. Pentru cei din localitățile din afara Chișinăului s-a asigurat cazarea într-un cămin de 40 locuri.

Primii profesori ai colegiului au fost: T. Gurtovoi, I. Sorocher, S. Lobel, C. Enenco, G. Șramco, T. Miloslavski, N. Șcrebtienco, M. Gruzman, I. Ghandler, V. Povzun, G. Ceaicovschi-Mereșanu, A. Stârcea, F. Eftodienco, E. Bogdanovschi, L. Berov, S. Vainstein, I. Iarmacova, I. Caftanat. Aceștia erau în mare parte absolvenți ai Conservatorului din chișinăuian.

În luna aprilie 1947 funcția de director a fost oferită ex-directorului Conservatorului D. Gherșfeld. Cadrelor deja angajate se mai alătură C. Baclanov, A. Mesneaev, P. Bacinin, I. Guz, B. Brodschi, S. Leibman, D. Cogan, Z. Rabchin, I. Radzivilovschi. Printre profesori 27 activau cu statut de titular și 19 cu statut de cumulard. Componența era următoarea:

Nr. total Studii Unde au studiat Naționalitatea
sup. sup.net. sec. URSS În străinătate mold. rus. evr. ucr. altele
46 26 10 10 41 5 2 11 20 11 2

Numărul elevilor repartizați pe specialități în cei patru ani de studiu era următorul:

Denumirea secției I II III IV Total
Canto 22 5 2 1 30
Pian special 12 3 2 1 18
Instr. cu coarde 14 3 17
Instr. aerofone 28 6 1 35
Dirijat coral 10 5 15
Instr. populare 18 6 24
Teoria muzicii 1 1
TOTAL 104 29 4 3 140

Inițial în Colegiu predarea se făcea în limba rusă și doar două grupe din anul I și II studiau în limba română. Se simțea lipsa unor manuale de armonie, de teoria elementară a muzicii, de solfegiu ș.a. În 1948 au absolvit Colegiul 3 elevi, în anul 1949 – 4, în 1950 – 13, dintre care 8 și-au continuat studiile la Conservator.

În anul școlar 1949-1950, secția Orchestrală aerofonă a fost reformată în secție de Instrumente de suflat și percuție. În 1950 instituția este dotată cu o clădire nouă, un bloc de pe strada Schmidt (astăzi str. Mitropolit Varlaam) nr. 85, alături de clădirea Filarmonicii Naționale. Biblioteca Colegiului număra la acel moment 2354 exemplare, dintre care 301 culegeri de note. Corpul didactic s-a completat cu noi specialiști, absolvenți ai Conservatorului din Chișinău sau ai altor conservatoare din marile centre ale Uniunii Sovietice.

Cea mai solicitată secție a fost cea de Canto, după care urma cea de Instrumente suflat și percuție. Secțiile Teoria muzicii și compoziție, Pian și Instrumente cu coarde dispuneau de un număr mai redus de studenți. În anul 1951 au absolvit instituția 47 de elevi, 23 dintre care și-au continuat studiile la Conservatorul de Stat din Chișinău. Printre acestia s-au numărat I. Rafalovici, V. Foca, M. Driga, M. Iurceanu, V. Rotaru, T. Lupan, O. Vanchevici.

În anul de învățământ 1952-1953 continua să crească numărul elevilor (154 la toate specialitățile) și numărul personalului didactic (59 profesori). Corpul didactic a fost completat cu absolvenți ai Conservatorului: N. Chiosa, A. Krivențov, S. Moldovan ș.a.

În instituție funcționau cercuri de educație estetică, printre care cel de audiere a creațiilor muzicale înregistrate pe discuri, unde se prezentau concerte-lecții privind operele lui J. S. Bach, A. Haceaturean, lirica lui A. S. Pușkin în muzica rusă etc. Elevii de la toate secțiile evoluau în cadrul concertelor organizate pe la întreprinderile din orașul Chișinău.

În 1952 la colegiu a fost deschisă secția Dans popular fete și băieți, la care au fost admiși 18 elevi, iar secția Pian și-a schimbat denumirea în secția Pian special. În martie 1953 director al Colegiului a fost numit Victor Reznicov, absolvent al Conservatorului din Odessa.

La începutul anului școlar 1953-1954 corpul didactic a fost completat cu V. Sosnovțev, T. Harjevschi, L. Gavrilov, G. Șeican, V. Achimov și T. Mițul. A mai crescut și numărul de elevi – 159, inclusiv 33 de absolvenți. Se organizau ședințe ale Sovietului pedagogic la care se discutau diverse aspecte. De asemenea, se organizau concursuri interne de interpretare instrumentală.

În primăvara anului 1955, printr-o Hotărâre a Sovietului Miniștrilor al RSSM, la 9 aprilie, Colegiului de Muzică din Chișinău i se conferă numele compozitorului, pianistului și dirijorului Ștefan Neaga. În același an, la 30 mai, în sala Teatrului dramatic rus a fost celebrat un deceniu de la înființarea instituției.

Componența elevilor înmatriculați pentru utmătoarea perioadă de cinci ani:

Ani mold. rus. ucr. evr. altele Total
1955 29 14 2 4 1 50
1957 42 16 4 2 7 72
1958 35 16 5 8 6 70
1959 25 26 6 13 70
1960 34 18 4 11 3 70

A sporit și numărul elevilor înmatriculați:

Specialitatea 1955 1956 1958 1959 1960
Canto 19 16 11 16 20
Pian special 17 20 22 28 35
Instr. cu coarde 7 15 20 22 37
Instr. aerofone 23 24 28 34 23
Dirijat coral 41 38 52 40 32
Instr. populare 20 23 41 2
Teoria muzicii 12 9 5/ 8 12
Dans popular 16 27 30 35 58

În anul 1960 funcția de director al Colegiului de Muzică „Ștefan Neaga” a fost preluată de N. Câlcic, absolvent al instituției. Apoi a urmat o frecventă schimbare a funcției respective: 1962-1963 – L. Țurcan, 1964-1966 – I. Postovoi, 1966-1969 – Ș. Criganuța, 1969-1974 – G. Kaplin, 1974-1979 – L. Samarchin, 1979-1985 – V. Govorov, 1985-1989 – S. Stoianov, 1989-1994 – V. Roșcovan, din 1994 – I. Guțu.

În anul școlar 1978-1979 în Colegiu studiau 1000 de elevi (697 – la secțiile cu frecvență la zi și 303 – la secția cu frecvență redusă). Un rol important se acorda tinerilor profesori. În fiecare lună, în scopul perfecționării lor, se organizau seminare pe diverse teme din pedagogie și psihologie. Rezultate frumoase în predare au obținut T. Lupan, Z. Butucel, L. Țurcan, S. Stoianov, dar și conducătorii colectivelor artistice: P. Stroiu (cor), I. Stroevici (orchestra populară), A. Condrea (fanfară), V. Roșcovan (orchestra Taraf).

Sub conducerea lui V. Govorov, între anii 1979 și 1985 în Colegiu predau 217 profesori, iar contingentul elevilor constituia 701 în secțiile cu frecvență la zi și 351 – la secția cu frecvență redusă. Tot în această perioadă a fost inițiat Concursul anual „Ștefan Neaga”.

Către sfârșitul anilor ’80, când în instituțiile de învățământ muzical se simte un nou suflu național, Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga” își schimbă denumirea în Colegiul Republican de Muzică „Ștefan Neaga”. În funcția sa de director, V. Roșcovan a operat schimbări radicale în acest sens în procesul de învățământ (schimb de profesori, predare în limba română etc.). În 1994, odată ce V. Roșcovan este înlocuit de I. Guțu, este separată secția Coregrafie și este lichidată secția de Iluminare culturală, rămânând doar secțiile de specialitate muzicală.

La 20 mai 1995 a fost sărbătorit jubileul fondării instituției, prilej prin care s-a evidențiat încă o dată importanța acesteia în viața culturală a țării și faptul că absolvenții reprezintă nucleul multor colective artistice și al tuturor școlilor de muzică pentru copii din Republica Moldova.

SURSĂ: Ceaicovschi-Mereșanu, G. Învățământul muzical din Moldova. De la origini până la sfârșitul secolului XX. Chișinău: Grafema Libris, 2005, pp.124-132.