Competenţele profesorului din domeniul educației artistice au constituit dintotdeauna un subiect de discuţie. Deşi există sintagmele: profesor ideal, maestru în arta educației, în realitate acestea nu întotdeauna se adeveresc și prin prestaţie. Competenţele necesare unui bun cadru didactic, ancorat în realităţile lumii contemporane, sunt de ordin general şi se referă la anumite caracteristici ale sistemului de învăţământ artistic actual.
Nu în zadar, competența cadrelor didactice este obiectul de studiu al numeroaselor cercetări din domeniul psihopedagogiei artei. Grație caracterului preponderent practic al disciplinelor artistice, profesorul este acea personalitate care demonstrează capacităţile şi abilităţile sale în procesul instructiv-educativ la un nivel artistic convingător. Astfel, cadrele didactice care predau disciplinele din cadrul educaţiei și instruirii muzicale specializate sunt preocupați în permanență de propria formare profesională continuă.
Printre prioritățile acestor preocupări sunt formarea și dezvoltarea competențelor necesare desfășurării cu succes a procesului pedagogic. Acest demers urmărește: consolidarea pregătirii de specialitate corespunzătoare competenţei didactice specializate; actualizarea bazei teoretice şi practice privitoare la aspectele didactice fundamentale care vizează realizarea educaţiei și instruirii muzicale; aplicarea didacticii specialităţii în activitatea cu elevii, reieşind din specificul disciplinei/unității de curs; considerarea nivelului aptitudinilor specifice artei muzicale ale elevilor din sistemul de învățământ artistic; valorificarea conţinuturilor disciplinei prin construirea unui demers didactic modern; proiectarea structurată, prin organizarea unor activităţi de învăţare centrate pe elev; dezvoltarea capacităţilor de evaluare a cunoştinţelor şi deprinderilor dobândite de elevi cu ajutorul întregului set de instrumente şi tehnici de evaluare.
Pentru a realiza transferul deprinderilor şi aptitudinilor artistice, în cadrul căruia se obţine modelarea intenţionată a personalităţii elevului ca viitor muzician, cadrul didactic utilizează forţa educativă a exemplului personal. Profesorii disciplinelor artistice sunt îndemnaţi/motivaţi în a-şi demonstra la direct abilităţile, că stăpânesc în mod profesionist instrumentul muzical, disciplina pe care o predau, înlăturându-se astfel posibile cazuri de impostură sau de mimare în timp a capacităţilor artistico-interpretative, constituind, totodată, o garanţie a demersului profesionist în învăţământul artistic. Aceste competențe se demonstrează elocvent în cadrul master class-urilor, unde profesorul alături de elev execută la instrument, demonstrând, corectând lacunele tehnicii interpretative. Mai mult, exemplul personal motivează elevii în cadrul responsabilului proces de pregătire pentru evoluarea în public.
În procesul de educație artistică și formare culturală un cadru didactic îşi demonstrează nivelul profesionist prin: cunoaşterea temeinică a conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinei şi operarea corectă şi adecvată a terminologiei de specialitate; capacitatea de a construi demersuri didactice interactive şi adaptarea strategiilor didactice la conţinuturi; utilizarea documentelor şcolare reglatoare în spiritul principiilor didactice aplicate în specialitatea respectivă; posedarea şi aplicarea/diseminarea unei gândiri critice cu privire la creaţiile muzicale, având o atitudine reflexivă asupra muzicii; demonstrarea unor capacităţi de bun interlocutor cu elevul/clasa; manifestarea unor capacităţi de promotor/integrator al valorilor culturale în comunitatea locală şi naţională.
Una din preocupările importante ale cadrului didactic este elaborarea materialelor metodice, care contribuie la atingerea obiectivelor instructiv-didactice. Astăzi se resimte insuficiența unor asemenea materiale care ar veni în ajutor cadrelor didactice din învățământul profesional cu profil muzical, precum și celor care activează în sistemul de învățământ artistic complementar. Studierea literaturii de specialitate contribuie la avansarea cunoştinţelor în domeniile de profil şi psiho-pedagogic, și racordarea acestora la cerințele sistemului de educație artistică din Republica Moldova.
Spre exemplu, am reușit să elaborez lucrarea metodică „Dezvoltarea interesului pentru muzică în procesul de studiere a instrumentelor aerofone”, unde ne-am propus orientarea întregului demers didactic spre:
- consolidarea potențialului didactic a profesorului de specialitate;
- actualizarea bazei teoretice şi practice privind dezvoltarea interesului pentru muzică și a tehnicii de interpretare la trombon și tubă;
- aplicarea creativă de către profesori a metodelor şi procedeelor specifice formării şi consolidării deprinderilor tehnice şi artistice ale instrumentiştilor.
Metodica de predare a instrumentelor de suflat este cea mai „tânără” printre alte metodici interpretative. Acest domeniu al pedagogiei muzicii s-a format treptat și consecvent, fiecare generaţie de pedagogi și interpreţi aducându-şi aportul la dezvoltarea ei. Am urmărit, în lucrarea de față, să atragem o deosebită atenție problemelor ce vizează dezvoltarea deprinderilor tehnice ale elevilor racordată la interesul pentru muzică și dezvoltarea artistică a acestora. În acest context concluzionăm, că interpretarea muzicală este un proces dinamic de creaţie, la baza căruia stă factorul psihofiziologic al instrumentistului. Studierea instrumentelor de suflat este o activitate care conţine un ansamblu de solicitări intelectuale, emoţionale şi motorii, o activitate de solicitare senzorială (auditivă) asociată cu o coordonare psihomotorie ridicată. Această diversitate de acţiuni psihofiziologice, întreprinse de către instrumentist în procesul interpretării la instrument, transformă procesul muzical-interpretativ într-un act de mare complexitate, care se cere înţeles şi explicat de cadrele didactice de specialitate.
În lucrare am realizat o analiză sumativă a procesului interpretativ, a principiilor ce stau la baza formării și dezvoltării aparatului interpretativ. Un loc aparte a revenit aspectului psihofiziologic în procesul de interpretare la trombon și tubă, dezvoltării tehnicilor de respirație, poziționării buzelor și a limbii în desfășurarea actului de studiu. De menționat, că în realizarea acestor demersuri participă activ conştiinţa şi forţele fizice ale interpretului. Profesorul va monitoriza cu grijă ca tânărul instrumentist să-și coordoneze acţiunile de învățare cu un șir de factori senzoriali, cognitivi și volitivi: văzul, auzul, memoria, voinţa, simţul chinestezic, imaginaţia muzical-estetică etc. Rolul principal în acest proces complex aparţine conştiinţei interpretului, altfel spus, corespunderii atitudinii conştiente faţă de problemele interpretării şi a acţiunilor programate din timp cu scopul de a atinge obiectivele instructiv-educative.
Cunoaşterea de către profesori a bazelor psihofiziologice ale actului interpretativ la instrumentele aerofone este necesară pentru organizarea procesului de formare și dezvoltare profesională bazat pe rezultatele cercetărilor științifice în acest domeniu.
Personalitatea unui cadru didactic în domeniul artelor se formează, în mod conștient, prin impunerea, ca exigență, a deschiderii permanente față de tot ce este nou. În dezvoltarea carierei sale profesionale, artistice, scenice, fiecare profesor, maestru de concert, conducător al colectivului artistic etc., depune efort pentru a-şi demonstra nu doar capacităţile interpretative, ci, în mod special, cele didactico-manageriale. Astfel, el se poate afirma în învățământul modern.
Leonid SOZANSCHII,
profesor de instrumente aerofone,
grad didactic I,
CEEA „Ștefan Neaga”
